Pe 28 septembrie 1929, Mario Umberto “Baconìn” Borzacchini – la volanul unui Maserati Tipo V4 – a stabilit recordul mondial de viteză pe o distanță de zece kilometri. Autoturismul și-a făcut debutul în cursă pe 15 septembrie, condusă de Alfieri Maserati în Marele Premiu de la Monza, el reușind să termine cursa pe locul șase. Cu două săptămâni mai târziu, înaintea cursei de la Circuito di Cremona, a fost organizată o “Giornata dei Record” – o probă de timp pe distanța de 10 km.

Cursa s-a desfășurat pe vechea autostradă No. 10 – Padania Inferiore – aceasta fiind dispusă (în linie dreaptă) pe axa Est – Nord-Est, în afara orașului Cremona pentru aproximativ 17 km. traseul de 10 km a pornit din fața primăriei Gadesco Pieve Delmona și s-a terminat la Sant’Antonio d’Anniata, în localitatea Pessina Cremonese. Normele internaționale au impus un curs care trebuia finalizat de două ori, o dată în fiecare direcție, media timpilor înregistrați fiind aprobată în scopul obținerii recordului. Borzacchini a acoperit prima tură cu un timp de 2’25”20/100 – cu o viteză medie de 247,933 km/oră – în timp ce a doua tură a mai câștigat 2 secunde, înregistrând 2’27”40/100 – și o viteză medie de 244,233 km/oră. În ce privește timpul mediu general, acesta a fost de 2’26”30/100, echivalentul unei viteze de 246,069 km/oră: un nou record mondial pentru clasa C (de la 3.000 la 5.000 cc). o realizare extraordinară a lui Mario „Baconìn” Borzacchini, el depășind recordul stabilit de Ernest Eldridge la Montlhéry (în 1927) de 225,776 km/oră și un timp de 2’39”45/100. Recordul a fost o realizare de excepție, sărbătorită la Bologna cu o cină găzduită de Automobile Club și la care au participat oficiali de top ai orașului, concurenții și Enzo Ferrari, acesta profitând de ocazia pentru a-i convinge pe doi dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Regiunea Emilia-Romagna – Alfredo Caniato și Mario tadini – să înființeze echipa de curse care îi va purta numele.

Maserati Tipo V4

De asemenea, Maserati Tipo V4 a marcat o etapă importantă pentru constructor în ce privește inovația. Scopul a fost să producă un propulsor puternic prin combinarea a două motoare cu opt cilindri. Acest design complex a cuprins două motoare Tipo 26B – montate unul lângă celălalt – conectate printr-un singur suport care include doi arbori cotiți. Denumirea Maserati Tipo V4 se referă la dispunerea în V a cilindrilor, așezați la un unghi de 25° și o motorizare de 4 litri. Fiecare dintre cele două seturi de cilindri au dispus de propria lor aprindere magneto, propriul carburator cu supra-alimentare și arbore cotit, oferind o putere de circa 280 CP. Totodată, șasiul a fost consolidate pentru a putea față puterii massive a motorului. El era format din șine de oțel presat în secțiunea C; mașina avea o cutie de viteze cu patru rapoarte și o punte spate rigidă și suspensie cu arc semi-eliptică. Însă problemele cele mai mari le-a întâmpinat în ce privește uzura rapidă a anvelopelor și sistemul inadecvat de frânare, probleme generate de puterea imensă și greutatea considerabilă a autoturismului.  În fine, mai trebuie să menționăm că Maserati este disponibil și în România, mai multe detalii despre modelele mărcii fiind disponibile AICI.